Pe măsură ce efectele schimbărilor climatice devin tot mai vizibile și riscurile pe care acestea le reprezintă pentru afaceri devin mai relevante, economia globală depune eforturi pentru a-și reduce amprenta de carbon. Pentru a obține acest rezultat, atât sectorul public, cât și cel privat sunt încurajate să ia măsuri curajoase și ambițioase pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră (GES); unul dintre instrumentele utilizate în acest sens este creditul de carbon.

Credite de carbon – ce sunt și cine le cumpără?

Piața creditelor de carbon se bazează pe ideea că, dacă concentrația de GES din atmosferă este cauza schimbărilor climatice, atunci reducerea sau eliminarea CO₂ din atmosferă, indiferent unde are loc, aduce beneficii întregii planete. Astfel, o companie poate contribui la combaterea schimbărilor climatice chiar investind în reducerea emisiilor care a avut loc în afara zonei sale geografice sau a operațiunilor proprii.

Un credit de carbon reprezintă 1 tonă de CO2 echivalent care nu a fost emisă sau care a fost eliminată din atmosferă și care poate fi vândută de o entitate (inițiatorul reducerii/eliminării carbonului) către o altă entitate (o companie cumpărătoare). Generarea și vânzarea de credite de carbon servește scopului de a crea un stimulent financiar pentru proiecte și activități care reduc emisiile sau elimină carbonul din atmosferă, deoarece fiecare tonă de CO2 redusă/eliminată poate fi vândută cu profit sub forma unui credit de carbon.

Organizații precum eAgronom dezvoltă proiecte pentru a genera credite de carbon certificate și de înaltă calitate, care vor ajuta companiile să își atingă obiectivele de decarbonizare. Alte companii, precum South Pole, fie dezvoltă proiecte în colaborare, fie comercializează creditele emise de proiecte, ceea ce înseamnă că gestionează procesul de transfer al creditelor generate de proiecte către cumpărătorii corespunzători, la volumele vizate; de obicei, vânzătorii achiziționează o anumită cantitate de credite direct de la dezvoltatorii proiectelor și apoi le revând cu profit companiilor aflate în proces de decarbonizare a activității lor.

Pentru mai multe informații, consultați Vcmprimer.org sau Carbonwise.

De ce cumpără companiile credite de carbon?

Există multe motive pentru care companiile cumpără credite de carbon, de exemplu pentru a-și atinge obiectivele de zero emisii nete, pentru a se alinia la obiectivele Acordului de la Paris, pentru a se conforma SBTi, ca parte a strategiei lor de marketing, pentru a respecta cerințele clienților, pentru a se alinia la tendințele din industrie și pentru a reflecta conștientizarea consumatorilor cu privire la problemele de mediu.

De obicei, companiile cumpără credite de carbon ca parte a strategiei lor de sustenabilitate pentru a atinge un anumit nivel de reducere sau eliminare a emisiilor. Prin contabilizarea valorilor de reducere a emisiilor din creditele de carbon achiziționate în inventarul lor de gaze cu efect de seră, companiile pot face progrese către atingerea obiectivului de zero emisii nete, ceea ce înseamnă că emit la fel de mult CO2 din operațiunile lor comerciale pe cât reduc și/sau elimină prin strategia lor de decarbonizare, care poate include achiziționarea de credite de carbon.

Atenție: cele mai de încredere organizații care stabilesc standardele și cele mai bune practici pentru strategiile de decarbonizare și contabilizarea emisiilor de gaze cu efect de seră nu permit companiilor să considere creditele de carbon achiziționate ca o reducere a emisiilor lor. Dacă eliminările sau reducerile de CO2 revendicate prin achiziționarea unei sume de credite de carbon provin dintr-un proiect din afara lanțului valoric al companiei cumpărătoare, acestea pot fi considerate doar ca un efort de compensare și nu pot fi scăzute din valorile emisiilor companiei. Aceasta este ceea ce se numește compensare, adică o reducere sau eliminare a emisiilor de gaze cu efect de seră care are loc în afara limitelor de activitate ale companiei care plătește pentru aceasta (de exemplu, prin achiziționarea unui credit de carbon). Organizații precum Greenhouse Gas Protocol și Science Based Targets Initiative afirmă în mod clar că companiile ar trebui să urmeze o ierarhie a acțiunilor de decarbonizare, prima dintre acestea fiind reducerea emisiilor asociate direct cu propriile active și operațiuni, și să recurgă la compensări numai pentru a compensa emisiile reziduale odată ce obiectivele de reducere au fost atinse.

Din acest motiv, industria își îndreaptă din ce în ce mai mult atenția către insetting, care reprezintă dezvoltarea de proiecte pentru reducerea sau eliminarea emisiilor de GES în cadrul lanțului valoric al companiei care va plăti pentru reduceri/eliminări.

Exemple de companii care au cumpărat credite

Companiile care achiziționează credite de carbon ca parte a strategiei lor de decarbonizare sunt, de exemplu, Disney, Microsoft, Delta Airlines, Samsung și Google.

De exemplu, aici puteți citi cum Microsoft a încheiat recent acorduri cu mai mulți dezvoltatori de proiecte pentru a achiziționa credite de carbon din eliminarea carbonului prin tehnologia de captare directă a aerului (DAC), iar aici puteți citi un document oficial al Google care detaliază procesul de due diligence al companiei privind achiziționarea de credite de carbon și modul în care acestea sunt contabilizate în inventarul său de emisii.

Microsoft este una dintre companiile care a cumpărat credite de carbon.

Piețele voluntare de carbon vs sistemele de comercializare a emisiilor

Creditele de carbon sunt reduceri și eliminări simbolice ale gazelor cu efect de seră (GES) tranzacționate pe piața voluntară de carbon (VCM) cu scopul de a stimula acțiunile climatice printr-un mecanism de piață voluntar la care companiile sunt libere să participe sau nu; acestea nu trebuie confundate cu sistemele de comercializare a emisiilor (ETS), care sunt cadre obligatorii, cu caracter juridic obligatoriu, instituite de legiuitorii naționali cu scopul de a reduce treptat emisiile de carbon ale sectoarelor cu emisii ridicate, prin alocarea unei anumite cantități de cote de emisii - adică permisiunea de a emite 1 tonă de CO2 echivalent - care pot fi tranzacționate între companii pentru a optimiza alocarea emisiilor; în timp, cantitatea totală de cote este redusă de legiuitori, reducând în același timp volumul emisiilor în sectoarele reglementate. Pe scurt, creditele de carbon tranzacționate pe piața voluntară a carbonului recompensează reducerile și eliminările de GES, în timp ce cotele de emisii tranzacționate în cadrul sistemelor de comercializare a emisiilor vizează în primul rând limitarea emisiilor de GES.

Credite de calitate scăzută vs credite de calitate înaltă

Calitatea creditelor de carbon este determinată de standardele și metodologia urmate pentru realizarea proiectelor care le generează. Unele companii pot decide să dezvolte proiecte și să genereze credite utilizând metodologii definite de ele însele sau pretinzând conformitatea cu standarde nu foarte stricte pentru certificarea reducerilor și eliminărilor; acestea ar fi credite de calitate scăzută. Creditele de înaltă calitate sunt generate urmând metodologii severe și stricte, care includ mai multe runde de control al calității și colaborarea cu terți pentru certificarea proiectelor de carbon; la eAgronom am ales să dezvoltăm programul nostru de carbon urmând cea mai strictă metodologie pentru proiectele din sectorul agricol, și anume VM00042 2.0 de la Verra. Verra este o organizație care stabilește standarde și metodologii pentru proiecte de mediu și care gestionează, de asemenea, cel mai mare registru de credite de carbon din lume.

Creditele de carbon pot fi generate și în agricultură prin aplicarea metodelor de cultivare a carbonului. 

Concluzii

În concluzie, creditele de carbon pot contribui în mod semnificativ la eforturile de decarbonizare ale unei companii, în special atunci când sunt utilizate împreună cu alte inițiative de reducere și eliminare a emisiilor de carbon. În ciuda criticilor recente aduse la adresa acestora, un raport recent al Ecosystem Marketplace, preluat de S&P Global și Time, arată că companiile care achiziționează credite de carbon ca parte a strategiei lor climatice depășesc de fapt performanțele concurenților care nu fac acest lucru în ceea ce privește realizările în materie de sustenabilitate, poziționându-se ca lideri în domeniul acțiunilor climatice.